#FeelFeeric

Let’s go back to Feeric!

Cum spuneam, dupa Brukenthal urma, la o distanta de vreo doua ore, show-ul Biancai Popp.

Citisem inca din comunicatul de presa trimis de echipa de organizatori ca prezentarea se va tine in cusca leilor, dar nu ma asteptam ca subintelesul detaliilor sa fie atat de puternic.

Cand am ajuns cu fetitele(Stefana, Adriana si Anca) la gradina zoo, ne-am lovit de o “ambuscada” de oameni, toti nerabdatori sa ocupe un loc cat mai bun, de unde sa poata observa fiecare piesa a colectiei.

Ei, eu am fost mai putin norocoasa, am prins un loc pe randul al doilea, dar nu ma plang :)).

In momentul in care noi ne cautam un loc cat mai bun pentru vizionare, in cusca leilor se aflau vreo 10 fete imbracate in rochii lungi, in culori pale din intervalul alb-negru. Inca de la prima vedere m-am indragostit de roz pudra, verde menta si albastru alice. You know I’m mad ’bout them.

(Photo credits: Adrian Murgea)

Cred ca pot gasi un singur cuvant care sa descrie viziunea designer-ului: FASCINANT.

Desigur, se vede experienta Biancai Popp, munca, pasiunea, iubirea fata de feminitate. Toate astea sunt “cusute” de fiecare rochie pe care o vezi in poze.

Am auzit vreo doua interpretaeri ale conceptului colectiei – de la de ce s-a facut prezentarea in cusca leilor la rostul pseudo-rochiilor lungi. Amandoua au un continut la fel de interesant.

Cineva spunea ca, punand modelele intr-o cusca, Bianca Popp a urmarit asemanarea acestora cu tendinta tipic feminina de a se autocenzura, de a se “inchide intr-o cusca” imediat dupa casatorie, subliniind faptul ca nu barbatii ar fi de vina, ci pur si simplu instinctul feminin.

(Meanwhile, here’s a cute monkey caught in a cage, just like the models, begging for freedom)

A doua interpretare, cea a lui Willian Arlotti de la www.lefashionpost.com, care, asemanator opiniei anterioare, considera ca in zilele noastre oamenii s-au inchis intr-o cusca(referindu-se,cred, la virtualitatea excesiva, lipsa de comunicare, autoizolarea etc) din care trebuie sa gaseasca cumva drumul inapoi spre exterior. In acest scop fiind coloritul pieselor designerului: roz, verde, albastru, alb samd.

Dupa prezentare, ne-am mai plimbat putin prin Dumbrava, apoi am luat autobuzul spre centru. Aveam nevoie de o pauza de respiro. Prea multe evenimente, prea multe sentimente contradictorii in acelasi timp.

Imi placea ce se intampla la Feeric, dar ma incerca o stare de regret. E ceva normal pentru mine.

Totul a disparut cand, pe la 7 am iesit sa ma plimb prin cenrul Sibiului,in incercarea de a gasi ceva de mancare (dupa grdina zoologica, si gasirea unui restaurant bun semana cu vanatul). In fine, nu am reusit sa mananc, pentru ca, mergand prin Piata Mica, auzul mi-a fost mangaiat de muzica unui cvartet care avea un spectacol in plina strada.

Extaz.

Iubesc muzica clasica, iar cand aceasta se aude intr-un loc intesat cu istorie si bun gust, filtrul sepia in care vad viata se da batut in fata unor culori calde.

In acel moment, stand pe o bordura in centrul Sibiului, putin speriata de iminenta starii de regret, ascultand muzica cvartetului,  am realizat ca scopul calatoriei mele nu era neaparat acela de a  vedea niste haine defiland prin locuri ambigue. Venisem aici pentru a afla ce imi place, pentru a ma regasi, pentru a iesi din zona de confort si pentru a cunoaste cat mai multi oameni care se afla in acelasi joc, doar ca la niveluri diferite.

Cu sentimentul acesta de calmitate si satisfactie interioara am plecat spre pensiune.

Cand mi-am deschis netul, am vazut un mesaj de la colege in care mi se spunea sa fiu gata la 8. Guess what. ERA 7:40. Imbracata in pantaloni de in, o camasa alba, nemachiata, fara nicio idee despre ce urma sa port.

Ok, am fugit si intr-un timp record am fost gata de petrecerea la piscina.

Acolo am cunoscut-o pe Brindusa (follow her on instagram @brinduraluca), una dintre modelele de la prezentarea Mihaelei Cirlugea. O fata extraordinara, care pe langa o cariera stralucita in modelling, este olimpica la matematica si informatica.

Tot aici am avut placerea de a face cunostinta cu doi fotografi foarte talentati: Adrian Murgea si Flavius Neamciuc.

Adevarul e ca e imposibil sa mergi la Feeric si sa nu intri in contact cu o multime de oameni indragostiti de artele vizuale: fotografie, film, moda.

Credits: Adrian Murgea

Dupa After Party, am plecat acasa, m-am schimbat in haine normale si am plecat iar prin Piata Mare. De data asta chiar aveam de gand sa mananc ceva. Era aproape 11 noaptea, dar centrul orasului era plin de murmur, de viata.

Am luat o portie de “desertul casei” la pachet de la o terasa, o sticluta de vin si am plecat in camera unde urma sa dorm dupa o zi atat de lunga.

Yay.

Cam asta a fost prima mea zi la Feeric Fashion Week. Maine o sa incerc sa postez si articolul despre ziua a doua. A fost o adevarata nebunie, asa ca te astept sa o retraim impreuna 🙂

Daca te intrebi ce am purtat:

1-Gradina Zoo:

Fusta creion crochet: H&M

Fusta high/low (purtata ca bluza) : Poema

Cizme: Walter Bauer (Humanic)

Cercei: Stradivarius

Ochelari de soare: MeliMelo

2-Pool Party:

Rochie: Dorya Carmen

Blazer: Max Mara Studio

Sandale: Zara